Sistemul universitar românesc – evoluția de la începuturi și până în prezent!

În acest moment, universitățile din România se clasează foarte bine în top 100 de unități de învățământ superior la nivel continental. Această clasare nu este întâmplătoare, mai ales dacă privim retrospectiv către momentul zero al constituirii învățământului universitar din România.
Primele mențiuni legate de învățământul superior în Țările Române provin din anul 1640, atunci când domnitorul Vasile Lupu a constituit prima Academie românească (ulterior, în anul 1860 aceasta o să constituie structura pe care se va consolida Universitatea din Iași).
Anul 1694 reprezintă punctul în care a fost înființată prima Academie Domnească, în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, la momentul respectiv aceasta reușind să se claseze pe poziții egale în privința prestanței cu unele dintre cele mai prestigioase instituții de învățământ superior de pe Bătrânul Continent.
Predarea se realiza în limba greacă, aceasta fiind, de altfel, limba acceptată în administrația țării. Ulterior, începând cu anul 1818, predarea a început să se facă și-n limba maternă, chiar dacă nu era considerată o limbă atât de completă precum greacă.
Nu trebuie uitate nici Academia Domnească a lui A. Cantemir, care a fost întemeiată în anul 1707. Rolul său este esențial, mai ales dacă o privim din perspectiva faptului că este una dintre instituțiile care atestă importanța acordată de către orânduirea acelor vremuri învățământului.
La nici un an de la Unirea Principatelor, în anul 1860, Universitatea din Iași devine primul centru universitar românesc care se pliază pe conceptele moderne de predare și de studii.
În ultimii ani de domnie ai lui Alexandru Ioan Cuza își face apariția și prima instituție de învățământ superior din Muntenia, aceasta fiind reprezentată de Universitatea din București. Facultatea de Drept este una dintre cele mai vechi forme de învățământ superior, această regăsindu-se atât în cadrul centrului universitar ieșean, cât și în cadrul celui bucureștean.
Apreciate în acele vremuri erau și facultățile de litere/ filosofie și de științe; medicina este una dintre formele de învățământ superior care și-a făcut apariția în anul 1879. Încetul cu încetul, centrele universitare încep să-și îmbogățească oferta de opțiuni de studii, școala de electricitate fiind precursoarea facultății actuale de inginerie.
Facultatea de Teologie capătă formă în anul 1884, fiind una dintre instituțiile care vor oferi țării unele dintre figurile marcante ale religiei din România. Pentru spațiul transilvănean, prima Universitate înființată este cea din Cluj, care poartă semnătura lui S.
Bathory (principe polonez), în anul 1581. De altfel, influența polonă se poate observa și în modul în care sunt structurate disciplinele, accentul fiind pus pe partea de filologie. În perioada premergătoare unirii cu Principatele Române, Universitatea din Cluj va organiza cursurile numai în limba maghiară, dar acest lucru a fost corectat în anul 1919, atunci când cursurile vor fi predate doar în limba maternă.
Astăzi, aceste Universități sunt cele mai prestigioase din România, dar și la nivel european, fiind poziționate chiar în Top 100 instituții de învățământ superior din Europa. Desigur, pe lângă Universitățile din București, Iași și Cluj, au mai apărut și alte centre universitare, precum cele din Brașov, Timișoara sau Constanța.
În momentul actual, centrele universitare din România s-au multiplicat, pe lângă cele publice și militare, apărând și instituții de tip privat.

Ce înseamnă învățământul superior modern din România?

Începând cu anul 2004, instituțiile de învățământ superior din țara noastră au primit dreptul de a organiza trei forme de studii care au ca finalitate o diplomă ce atestă însușirea cunoștințelor predate în respectiva instituție.
Este vorba de licență (ceea ce reprezintă partea standard a studiilor superioare), master (nivelul intermediar) și doctorat (nivelul absolut). Fiecare tip de diplomă impune urmarea cursurilor pentru o anumită perioada de timp (3-4 ani pentru licență, 1-2 pentru master și 3 ani pentru doctorat).
La nivel de instituții superioare de învățământ se poate constată apariția acestora în aproape toate orașele de mărime mare și medie din România.
Fie că este vorba despre cele de tip public (la care locurile disponibile sunt în sistem buget/cu taxa), fie că se discută despre cele de tip privat (cu taxa), majoritatea acestor centre universitare beneficiază de unele dintre cele mai avansate facilități, atât la nivel de infrastructură, cât și la nivel uman.
În continuare, universitățile istorice rămân în topul credibilității și prestanței internaționale (București, Cluj, Iași și Timișoara). La acest aspect contribuie și faptul că ele sunt prezente în unele dintre cele mai importante orașe ale țării, accesul făcându-se foarte ușor din diferite regiuni ale României.
Pentru cei care sunt interesați să studieze în România, în cadrul uneia dintre instituțiile de învățământ, este foarte important de menționat faptul că, deși, există un număr foarte ridicat de astfel de entități școlare, nu toate se bucură de clasarea în clasamentele internaționale.
Pe primul lor în top celor mai apreciate instituții de învățământ școlar universitar se poziționează Universitatea de Cluj, aceasta fiind secondată de cea din București și de Universitatea Politehnică (tot din București).
De altfel, acestea sunt și singurele instituții care au reușit să obțină un punctaj de peste 10 puncte în sistemul de scoring internațional (14 pentru cea din Cluj și 11 pentru cele din București).
Top 5 este completat de Universitatea din Iași și de Universitatea de Medicină (Cluj).
Celor interesați să opteze pentru una dintre instituțiile superioare din România pentru a studia în acest stat li se vor oferi cele mai bune condiții de studii (infrastructură cu dotări moderne, facilități de cazare și nivel de taxe).
Alegând o universitate din România, vei opta pentru o universitate europeană!